* * *
Pe lumea asta
lumea-i ca nelumea;
pe lumea ceea –
ca nelumea ceea.

* * *
Înțep eternitatea
cu penița:
oprește-te pe-o clipă
din căscat!

* * *
Atât de necuprinsă
e prostia,
că-mi vine să mă fac
nemuritor.

* * *
Sondez eternitatea
cu piciorul
cu care scriu
poeme efemere.

* * *
Îmi place – cum să nu! –
să fiu deștept:
dar ce-o să zică proștii
despre mine?!...

* * *
Ai noștri au plecat, ai noștri vin;
păcat că eu
nicicând nu sunt
de-ai noștri.

* * *
Am scris un vers pidosnic
și transpir:
dar dacă e-un poem
postmodernist?!